COLINDATORII Cad fulgii mari,încet zburând Si-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul. Demult şi patul ne-aştepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar şi dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos In ieslea cea săracă, Si boul cum sufla milos, Căldură ca să-i facă, Drăguţ un miel cum I-au adus Păstorii de la stână Si îngerii albi cântau pe sus, Cu flori de măr în mână. Si-auzi ! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, Si vin mereu,s-opresc în drum, Se-aud acum în tindă- Noi stăm cu ochii pironiţi Si fără de suflare: Sunt îngerii din cer veniţi, Cu Leroi, Domnul mare ! Ei cântă-nălţător si rar Cântări de biruinţă, Apoi se întoirc şi plâng amar De-a Iudei necredinţă, De spini, de-postaşi, şi c-a murit.. Dar s-a deschis mormântul Si El acum e-n cer suit Si judecă pământul. Si pănă nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam niciunul- Sărac ne-a fost, dar cald şi drag In casă-ne Crăciunul. Si în târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Si-n vis vedeam tot flori de măr Si-n faşă, mic, pe Domnul.
|